Lipanul - Pescar Hoinar
Denumire: LIPAN ( Thimalus thimalus)
Familia: Salmonide.
Denumire populara: lipean, aramiu, cimbrisor.
Raspandire pe glob:Centrul si estul Europei, Anglia.
Raspandire in Romania: Se gaseste in raurile din Moldova (Suceava, Bistrita, Dorna) si afluentii lor, in raurile din Muntenia si Oltenia (Raul Doamnei, Buzau, Basca, Arges, Lotru, Jiu) si afluentii lor, in raurile din Transilvania (Somes, Cris, Aries) si in afluenti lor.
Caracteristici principale:
-Dimensiuni:
-Lungime: 30 - 35 cm (exceptional 50 - 55 cm)
-Greutate: 300 - 350 g (exceptional 1 kg).
-Aspect: Are corpul mult alungit, spinarea incovoiata, la cei mari chiar gheboasa, capul mic, botul ascutit, gura mica, asezata dedesubt. Este acoperit cu solzi destul de mari, iar inotatoarea dorsala este ca un mare evantai de sidef stropit cu puncte galben-verzui, violete sau negre; in dosul acesteia are o aripioara mica, moale, caracteristica salmonizilor. Coada este lobata adanc. Pe spate este vanat-albastrui, flancurile sunt galbene-verzui, stropite cu puncte neregulate negre sau linii cafenii, iar pe burta este alb-argintat cu pasteluri rosiatice. Daca este proaspat prins are un miros placut, aromat, de cimbru.
-Mod de viata: Traieste in apele de munte, situate la 600 - 700 m altitudine. Uneori urca si mai sus, spre 1000 - 1200 m , in zona pastravului, cu care traieste in buna vecinatate, dar coboara cateodata si in zona mrenei. Prefera apele limpezi cu suvoaie si vaduri cu fundul bolovanos, peste care unduieste apa. Suporta mai usor decat pastravul variatiile de temperatura si oxigenare, dar foarte sensibil la orice vatamare a apelor cu substante toxice.
-Se hraneste cu: insecte, larve, moluste, crustacei, carabeti, etc.
Pescuitul Lipanului
Lipanul este un peste ideal pentru pescuitul sportiv cu musca artificiala usoara, prinderea sa solicitand multe cunostinte si o mare indemanare din partea pescarilor. Este un peste chiar mai precaut decat pastravul indigen, motiv pentru care pescarul sportiv trebuie sa dispuna si de multa experienta. Dupa agatarea carligului obosirea lipanului este mai dificila decat cea a pastravului de aceeasi greutate corporala, intrucat el lupta darz si opune o rezistenta sustinuta. Desi oboseste mai repede decat pastravul indigen, lipanul nu poate fi scos la mal fara emotii, pentru ca gura moale a pestelui se poate rupe, eliberand carligul. Problema se rezolva insa daca tragem repede lipanul in minciog, inainte ca el sa-si dea seama de situatia in care se afla si sa incerce sa fuga.
Odata ce s-a intepat carligul, lipanul se straduieste sa ajunga cat mai rapid in zona unde curentul apei este cel mai puternic, oprindu-se cateodata neasteptat, facand salturi si avantandu-se apoi din nou, din rasputeri, spre valurile involburate. Sarcina pescarului, in acest caz, este aceea de a impiedica pestele sa ajunga in zonele cu curenti puternici, dirijindu-l pe cat posibil spre locurile mai linistite. Daca acest lucru nu este posibil, trebuie sa incerce sa dirijeze lipanul spre minciog, in directia cursului raului, spre a minimaliza riscul ruperii carligului.
Perioada de reproducere a lipanului tine de la 1 martie la 31 mai. Pescuitul este admis intre 1 iunie si sfarsitul lunii februarie, nu cu rezultate optime pe tot parcursul acestei perioade. Cea mai favorabila perioada se situeaza dupa 15 septembrie, cand incepe interdictia de pescuit a pastravului indigen. In zilele mai calduroase, cu soare, din octombrie si noiembrie, lipanul sare neobosit dupa insectele ce zboara deasupra apei, pescuitul lui cu muste artificiale fiind atunci deosebit de eficient. Cele mai slabe rezultate se obtin in saptamanile toride din iulie-august, cand apetitul acestui peste piere.
Lipanul trebuie cautat in portiunile de rau unde albia este acoperita cu pietris si apele sunt relativ linistite. Daca observam cu atentie aceste portiuni, fara a ne trada prezenta, ne vom convinge ca pasiunea acestui peste este de a vina insectele zburatoare, asupra carora se arunca iesind vertical din apa, iar in caz ca da gres, repeta atacul cu un dinamism extraordinar. Daca nu a reusit sa prinda insecta, avand gura mica, se scufunda usor cu o miscare brusca si zvacneste din nou cu acelasi elan. Vanatoarea continua neobosit pana ce se satura, miscarile sale acrobatice incantand orice iubitor de natura si bineanteles in primul rand pe pescarii sportivi.
Pentru pescuitului lipanului este necesar un echipament de pescuit cu musca artificiala usoara, care poate fi identica cu cele cu care dam la pastrav indigen, insa unele firme straine produc muste artificiale speciale pentru lipan. Mustele artificiale potrivite pentru lipan sunt confectionate din putine pene, de obicei de culoare rosie-albastruie, prevazute cu codite argintii. Pentru pescuitul eficient al lipanului se utilizeaza muste artificiale Red Palmer, Red Spinner, Red Tag, Baxmann, Blue Dun, Blue Bottle, Crey Palmer, Witch, Grey Quill etc. In alte tari, dintre momelile naturale se utilizeaza insecte de talie mai mica, lacuste, chiar rame, acestea din urma fiind neetice si nepotrivite caracterului nobil al acestui peste frumos. Guta necesara nu trebuie sa fie niciodata mai groasa de 20. Singura metoda admisibila, “fair-play” de pescuit a lipanului este cea cu musca artificiala, fiind de datoria pescarilor sa protejeze acest peste splendid impotriva tuturor altor metode de capturare nedemne de el.
Lungimea minima admisa la pescuit: 25 cm
Pescar Hoinar | Pescuit in general | Specii de pesti
