Bibanul - Pescar Hoinar
Denumire: BIBANUL (Perca fluviatilis)
Familia: Percide.
Denumire populara: biban, asprisor, baboi, baboi ghebos, bosman, bubuioc, bonduras, costrus, ghiban, ghebus, zbors.
Raspandire pe glob: In toate apele europene cu exceptia portugaliei, Greciei, sudul Italiei precum si vestul peninsulei Balcanice, in Asia de nord.
Raspandire in Romania: In toate apele, incepand din zona unde traieste scobarul, pana la Marea Neagra.
Caracteristici principale:
-Dimensiuni:
-Lungime: 30 - 35 cm (exeptional 50 - 60 cm)
-Greutate: 200 - 500 g (exceptional 2 - 5 kg)
-Aspect: Corp robust, solzii marunti, asprii si bine inplantatiin tegument. Dinti marunti si ascutiti pe ambele maxilare. Bibanul prezinta tepi pe placile operculelor si pe dorsala anterioara. Pe spate are culoare verde-cenusiu ajuncand spre un verde-negricios, pe flancuri este verde cu reflexe aramii, burta fiind cenusiu alburie, sau chiar galbena. Corpul prezinta intre cinci si noua dungi verticale mai inchise ce coboara de pe spate spre burta. Inotatoarele ventrale sunt galbui, iar celelalte sunt rosii.
-Mod de viata: Traieste in apele dulci ca si in cele salmastre. Prefera apele limpezi cu fundul acopreit de vegetatie, lin curgatoare, si de aceea il vom gasi mai mult in lacuri si balti, insa traieste si in rauri, Este un peste lacom si prefera hrana vie. Acesta se hraneste tot timpul anului . In general acesta sta la loc de panda radacini, copaci, picioare de pod, ochiurile din stuf etc. Cei mai mici vaneaza in bancuri intre ape, iar cei mai batrani vaneaza spre fund unde traiesc solitari.
-Se hraneste cu: insecte, larve, rame, vermusi, melci, pestisori, icrele altor pesti, cam totate vietuitoarele acvatice care ii intre in gura, chiar si proprii sai pui, insa nu va speriati daca prindeti un biban stiind ca a-ti pus mamaliga in carlig.
-Durata de viata: 12 - 13 ani.
Pescuitul sportiv: Se pescuieste tot anul, folosind diferite metode. Poate fi pescuit cu pluta, cu plumb pe fundul apei, cu lingurite rotative sau oscilante, cu twistere, cu wobler, iarna rezultate bune da dandineta. La pluta se foloseste nailon de 0,18-0,20, si carlige nr. 8-10. In cazul folosirii moelilor artificiale indicate ar fi dimensiunile urmatoare: lingurita rotativa cu paleta de 2-3 cm si carlig triplu de 7-9, pestisorul artificial (de culoare rosie sau portocalie) nu mai mare de 5 cm cu carlige de 7-9.
Valoare gastronomica: Carne alba, gustoasa, cu putine oase. Dificil de curatat de solzi (prin oparire, prajire). Se consuma fileuri prajite sau peste intreg saramura. Da gust bun ciorbei de peste.
Dimensiunea minima legala: 12 cm.
Pescuitul Bibanului
Pescuitul bibanului ofera mari satisfactii iarna, dar si pe timp de vara, mai ales cand caldura este excesiva si cand alte specii nu musca deloc. Pescuitul bibanului se bazeaza pe proverbiala lui foame. Dat fiind ca sta de regula la panda in portiunile mai linistite ale raurilor, in vecinatatea imediata a albiei, metoda de pescuit cu plumbul pe fund este cea mai recomandata, in lacuri, balti sau unde exista vegetatie abundenta (papura, stuf etc.), este mai recomandata undita cu pluta.
Bibanul poate fi pescuit in tot cursul anului, dar rezultatele cele mai bune se obtin incepand din lunile de toamna si pana in primavara, cand se poate utiliza atat metoda cu voblerul, cat si cu lingura. Primavara si toamna este eficienta si metoda "pater noster", care consta din cufundarea si ridicarea momelii vii din apa si schimbarea permanenta a locului de pe mal, in cautarea bibanului.
Ca nada se pot utiliza si rime sau bucati de peste, precum si insecte si pestisori mici vii. Daca grupul numeros de bibani a parasit locul unde pescuim, putem detecta noul loc unde s-a stabilit cu ajutorul "pestelui-Iuda". Acesta este tot un biban, dintre cei prinsi in prealabil, in gura caruia se fixeaza o bucata de ata. La capatul acesteia se leaga o bucata de pluta sau orice bucata de materie vegetala mai usoara decat apa, care pluteate la suprafata. Astfel "echipat", bibanul este repus in libertate. El va urma fara gres grupul de bibani si se va opri neandoielnic exact in locul unde se afla grupul. Este deosebit de important ca pluta legata de peste sa fie foarte vizibila, altfel nu poate fi urmarit si, implicit, nu poate fi reperat locul unde s-a stabilit grupul de bibani.
Pestisorul utilizat ca nada nu mai lung de 5 cm se infige pe carlig prin orificiul nazal si prin gura, sau sub pielea pestisorului, pe partea dorsala, aproape de regiunea cozii, ingrijindu-ne sa nu-i ranim coloana vertebrala, pentru a-l mentine cat mai mult timp viu. Pluta trebuie reglata în asa fel incat carligul sa pluteasca la 20-30 cm de fundul apei. Varga mai putin sensibila, trebuie sa aiba 2,2- 2,8 m.
In cazul folosirii rimei, trebuie intepat carligul imediat ce am simtit muscatura bibanului, in caz contrar, el inghite adanc carligul nadit, care se recupereaza apoi mai greu din stomacul pestelui. Cand se intrebuinteaza pestisor ca momeala, sunt necesare cateva clipe de ragaz dupa muscatura bibanului si abia dupa aceea se inteapa carligul, pentru ca bibanul are obiceiul sa tina mai intai pestisorul in gura inainte de a-l inghitii. Graba in acest caz se poate solda cu smulgerea carligului nadit, pe care pestele l-a si apucat si totodata cu pierderea capturii.
In apele mai adinci se obtin bune rezultate prin aplicarea metodei cu plumbul pe fund. Plumbul, de dimensiunea unui bob de mazare, se fixeaza Ia 15-20 cm mai jos de carlig.
In cazul folosirii lingurii, firul nu trebuie sa fie mai gros de 0,20-0,26. Bibanul ataca lingura din spate, moment in care toate cele trei ascutisuri ale carligului triplu se implanteaza adanc in cavitatea bucala a pestelui, captura fiind sigura.
Legea nu reglementeaza lungimea minima admisa la pescuit.
Pescar Hoinar | Pescuit in general | Specii de pesti
